Dealul Istrita

Zona turistică din jurul dealului Istriţa, prima formă înaltă de relief pe care o întâlneşte vasta Câmpie Română către Carpaţii de Curbură, deţine o salbă complexă de obiective de vizitat în weekend şi oportunităţi de petrecere a vacanţelor. “Adevărul” vă propune, în cadrul celei mai frumoase campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, să aflaţi secretele judeţului Buzău.   Traseul lung de aproximativ 50 de kilometri începe cu localitatea Năeni şi se termină la Fântâna lui Mihai Viteazul, de la Ciuta. Cea mai mare parte a itinerariului se parcurge pe Drumul Vinului, o infrastructură rutieră modernizată recent.   Năeni, locul de unde s-a extras calcar de pe vremea dacilor   Pentru a ajunge la Năeni, mergi pe drumul european care leagă Buzăul de Ploieşti, până în Săhăteni, unde virezi la dreapta. După 7 kilometri de mers până în centrul comunei mai ai de parcurs încă pe atât, dar pe un drum de piatră, care serpuieşte printre dealurile unde se cultivă viţă de vie, zona fiind parte din binecunoscutul areal viticol Dealul Mare.   Este bine de ştiut că la jumătatea drumului dintre Săhăteni şi Năeni, la un kilometru după o curbă la dreapta, pe vechiul drum al negustorilor, găseşti undeva printre vii Crucea Manafului, o lucrare monumentală veche de un secol şi jumătate. A fost ridicată în 1846 de către un manaf, mai precis, negustor de fructe, ce locuia, probabil, în comuna Breaza. Are patru metri înălţime şi este cioplită dintr-o singură piatră. Este înconjurată de patru coloane, unite între ele în partea superioară tot cu grinzi din piatră. Acest monument istoric este ultima cruce uriaşă din piatră care se mai păstrează astăzi.   La Năeni, primul obiectiv care te opreşte ca să-i acorzi atenţia cuvenită sunt grotele preistorice. Acestea sunt amplasate strategic, într-un loc greu de atins de către inamici şi sălbăticiuni. Au fost săpate în piatră acum 4.000 – 5.000 ani şi folosite drept adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte preistorice.
La un kilometru distanţă de Tabăra de sculptură şi la aproximativ 800 de metri de grotele preistorice găseşti „Biserica dintr-o Piatră”, ridicată după Revoluţie, în satul Vârf, la o altitudine de 600 de metri. Lăcaşul a fost construit în întregime, inclusiv catapeteasma şi porţile împărăteşti, ceea ce-i conferă unicitate, din piatră, travertin de Năeni, extrasă din cariera din vecinătate. Este acelaşi calcar alb folosit la construcţia Casei Poporului. Este înconjurată de ziduri din piatră, asemenea vechilor cetăţi şi este deosebit de frumoasă.

Nu departe de biserică se află Necropola Tracică, un mic ansamblu de morminte vechi de peste două milenii. În perioada 800 – 600 Î.E.N., locuitorii zonei îşi îngropau morţii în morminte scobite în piatră. Primele astfel de morminte au fost descoperite în 1938, de către istoricul Nestor. Primele săpături au fost începute mult mai târziu, prin 1981. Într-unul dintre morminte a fost descoperită o sabie Akinakes.   Tot lângă biserică se află cariera de calcar, care oferă un peisaj selenar, depăşit probabil numai de cel de la Vulcanii Noroioşi.